Omar Khayyam – Catrene I

Un om prin lume trece. El nu e musulman.Nici infidel nu este. Nu crede-n legi şi zei.Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săiCă nimenea nu este mai trist şi mai uman.Nu mi-am făcut vreodată din rugi şirag de perleCa să-mi ascund noianul păcatelor cu ele.Nu ştiu dacă există o Milă sau DreptateDar totuşi, … Citește mai mult

Omar Khayyam – Prefacerea Eternă

Dă-mi cupa şi ulciorul! Să bem, fermecătoareFăptură plămădită din rouă şi eter!Câte minuni ca tine zeflemitorul cerDe mii de ori schimbat-a în cupe şi ulcioare?.Aceste ornamente pe cupa delicatăUn băutor le-nscrise cu mâna-nfrigurată.De dragul căror gene le-a vrut aşa de fine?Şi-o să le sfarme, poate, îndurerat – de cine?.Olarul stă în faţa roţii. Cântă.El modelează … Citește mai mult

Omar Khayyam – Suprema Înțelepciune

O, vino cu bătrânul Khayyām, şi vezi de-nvaţăÎnţelepciunea-i sfântă: ştim că această viaţăE-un zbor înfrânt, iar restul atât e – o minciună.Corolele se-nvoaltă anume ca să-apună.Cereasca boltă pare o ceaşcă răsturnată.Sub ea-nţelepţii temniţi de teorii ocupă.Tu să imiţi iubirea dintre ulcior şi cupă,Ce sorb stând gură-n gură licoarea fermecată.Nu judeca pe nimeni, ci cată să-nţelegi.Eu … Citește mai mult