De știință-ntotdeauna cugetul meu însetat e.
Dintre taine-și ridicară vălurile-aproape toate.
Șaptezeci și doi de ani în capăt m-am destăinuit, zi-noapte,
Că din taine nu-i nici una să mi se destăinuie-n șoapte.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dezamăgire profundă față de căutarea cunoașterii. Vorbitorul, după o viață dedicată științei și descoperirii tainelor, constată cu amărăciune că nu a reușit să pătrundă esența misterelor.