Johann Wolfgang Von Goethe - Cântecul de Amurg al Artistului
O, fie ca al vieții duh / În cuget să-mi vuiască / Și-o plăsmuire grea … →
O, fie ca al vieții duh / În cuget să-mi vuiască / Și-o plăsmuire grea … →
Cugetul, în bucurie, / Năzuit-a, cu ardoare, / Să descopere, să știe / Ce-i natura, … →
Îmi place cel mai mult să stau degeaba sau să stau deoparte / Da’ n-am … →
Acolo, unde cugetul nu se-nspăimântă / Și unde fruntea se înalță în tărie; / Acolo, … →
Strofa Întâi: / Mă îndoiesc de societatea ce-odată dată cu mir se miră, / Se … →
De știință-ntotdeauna cugetul meu însetat e. / Dintre taine-și ridicară vălurile-aproape toate. / Șaptezeci și … →
Cugetul mi-l țin în jug / Arătări hilare! / Fug, dar încotro să fug? / … →
I want to see the sun!… / Trăim pentru a știi, ce va fi cu … →
I. / Ajuns acum pe culmea vieții, înainte / De a descrește-n umbra ținutului tăcut, … →
Marină. / Înfășurat într-un val, / Strângând în brațe un pește, / Simt malul cu … →