E drept să-i dăm necunoscutului partea
care i se cuvine, iată de ce trebuie
să scriem. Pentru că poezia ne dezvață
de lume, sub forma în care ne e dată;
lume a pieirii, în care vine o clipă
când vedem că este singurul drum
de a transcende pieirea
în sensul în care moartea este
singura cale spre înviere.
Sensul versurilor
Poezia este văzută ca o modalitate de a transcende efemeritatea vieții și de a găsi sens în moarte, similar cu învierea. Actul de a scrie devine astfel o necesitate pentru a oferi necunoscutului partea care i se cuvine, explorând teme profunde existențiale.