„Cred că poezia, la un anumit nivel de plenitudine,
nu este nici optimistă, nici pesimistă.
Ea reprezintă mai degrabă o a treia stare
a spiritului, unde contrariile încetează să existe.
Nu mai există contrarii deasupra unui anumit
nivel de altitudine. Astfel poezia seamănă
cu însăşi natura, care nu este nici bună,
nici rea; ea pur şi simplu este. Astfel poezia
nu se mai supune obişnuitelor
distincţii cotidiene.”
Sensul versurilor
Poezia transcende dualitățile și se află într-o stare superioară, similară cu natura, care nu este nici bună, nici rea, ci pur și simplu există. Ea depășește distincțiile cotidiene, atingând un nivel de plenitudine spirituală.
