Un chip de nisip
şi mâini de nisip
şi limba în gură mi-e tot de nisip
nu mai pot să spun nimic în apărarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
şi cineva care întoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip,
tot ce-am greşit s-a transformat în nisip
şi judecători de nisip
mă judecă
şi mă condamnă la moarte
pe un eşafod de nisip.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de neputință și condamnare inevitabilă. Totul, inclusiv identitatea și amintirile, se transformă în nisip, simbolizând pierderea și efemeritatea vieții, culminând cu o condamnare la moarte într-un tribunal absurd.