Răsună toaca de utrină
În pacea unei nopți târzii
Și, rând pe rând, câte-un opaiț
S-aprinde-n mutele chilii.
De glasul ei tresari pe pernă,
Maicuță, tu, cu chip frumos,
Și-alergi în grabă la altarul
Mântuitorului Hristos.
Te văd în colțul vechi de strană
Cum stai supusă de răstriști,
Și-atâta jale pare scrisă
În ochii tăi curați și triști.
Și cum te-nchini în rugăciune,
Eu mă gândesc, înduioșat:
Nemilostiva toacă-a nopții
Ce vis frumos ți-a tulburat?…
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera liniștită a unei mănăstiri, întreruptă de sunetul toacei. Evidențiază devoțiunea maicii și impactul sunetului asupra visurilor ei, sugerând o legătură profundă cu credința.