Versuri corectate și adnotate
La mănăstirea cea CaprianăBate un clopot în zi de duminică.La Capriana rană pe ranăRană pe rană în taină se vindecă.Intră în Templu om al dureriiNu-i o rușine să intri în BisericăE o rușine în liniștea seriiA o preface-n cazarmă isterică. Refren:Bate frumos un clopot, bate un clopotA Învierii și cununei de spiniVine din cer un … Citește mai mult
Străbunicul a lucrat cu barda și secureaȘi-ntr-un an era gata mânăstirea,Că scria cu ghilăul în brazi și goruni,Numai chipuri de sfinți și de oameni buni.Bunicul a scris mai subțire,Nu s-a gândit la vreo mânăstire.Cu degetele sale lungi de fuiorS-a mulțumit să mângâie talia unui ulcior.Tata a coborât de copil în pământ,Poate de aceea a împrumutat … Citește mai mult
În sfânta mănăstire de-ai mei părinți zidită,Muncindu-mi fără milă sărmanul trup uscat,Acoperit de zdrențe, de ani împovărat,Îndur sub bolți de jale o soartă urgisită.Frumoasă-am fost odată, senină, fericită,A țării mândră Doamnă – dar lumea m-a uitat –Și-adesea amintindu-mi de visul spulberatCrunt inima-mi zvâcnește și sângeră rănită.Căci viața mea în lacrimi și-a oglindit izvodulDe când cu … Citește mai mult
Nuvelă originală.IEra-ntr-o dimineață de vară. Marea își-ntindea nesfârșita-i albăstrime, soarele se ridica încet în seninătatea adânc-albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopții, stâncile negre de rouă abureau și se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici bucăți de nisip și piatră.Din niște colți de … Citește mai mult
De ce atâta soare și drag de viață-n cale?Aici e mănăstirea cu clopotul de jale.Cum freamătă pădurea pierdută-n zări departe?Aici sunt umbre negre cu zâmbete de moarte.Merg una câte una, sub gânduri reci plecate..Tu, care vrei odihna de clipe zbuciumate,Tu, care porți în suflet atâta amintireȘi-n ochi oglinda vieții-nflorite în iubire,Să nu bați cu nădejde … Citește mai mult
Bătrâna mănăstire își înălța perețiiCu sfintele-Adevăruri pictate în icoane,Și trupurile stoarse de asprele canoaneCerșeau acelor chipuri lumina caldă-a vieții.Câmpia semănată de Crist era în floare,Și-atâți vestiți călugări, pierduți în amintire,Își dăruiau silința trudind prin cimitireȘi morții aducându-i smerită închinare.-Mi-e sufletul asemeni unui adânc mormânt,Nevrednicul ei schivnic de-o veșnicie suntȘi n-am nici o podoabă în jalnica-mi … Citește mai mult
Ochii ni s-au închis, am văzut înapoiUn albastru migrând înflorit peste noi.Ne întoarcem cu dor unde-am fost și-am iubitPe pământul umbrit al bătrânului schit.Ca un cric rătăcit, ca un veac subțiatSuntem muți când vorbim despre ce ni s-a dat.Noi mereu căutăm un albastru de prețCe-ntr-un veac este cer și-n alt veac Voroneț.Pe pământu-ncuibat cu sămânță … Citește mai mult
Călugărița.În sfânta mănăstire de-ai mei părinți zidită,Muncindu-mi fără milă sărmanul trup uscat,Acoperit de zdrențe, de ani împovărat,Îndur sub bolți de jale o soartă urgisită.Frumoasă-am fost odată, senină, fericită,A țării mândră Doamnă – dar lumea m-a uitat –Și-adesea amintindu-mi de visul spulberatCrunt inima-mi zvâcnește și sângeră rănită.Căci viața mea în lacrimi și-a oglindit izvodulDe când cu … Citește mai mult
Am văzut la mănăstireÎntr-o sărbătoareO măicuță tinerea,Bobocel de floare,În straie mănăstirești,Tânără copilă,Cu privirea fără vlagă,Mi-a fost de ea milă,Fetele cu ea de-o seamă,Cum e-n legea firea,Simt pentru întâia oarăFiorul iubiriiȘi de-atunci mereu mă-ntrebOare din iubire,De necaz sau de durereE la mănăstire.Ce-or simți părinții,Oare ce gândescCând ai lor copiiSe călugăresc?Dac-ar fi băiatulSau fetița meaMie mi s-ar … Citește mai mult
Treceau, desculți, prin țara basarabă,sfinți triști de fum, cu glezne de lumină.Omul îi chema pe prispa lui, la cină,și le pupa cereasca mână slabă.Io, cititorul, topit-am juvaere,să urce din inele mănăstire.Sfinții pribegi cu umbra lor subțirei-am fost poftit apoi la priveghere..Ci ei, zâmbind și mirosind a ceară,s-au așezat prin vechi iconostase.Mă uit și văd pe … Citește mai mult