Zaharia Stancu – Clopot
O toacă sună-n soare, și inima îmi bateAsemeni unui clopot de bronz străvechi ce-ar vreaSă stingă plânsu-amar al lumii întristateCu dangătu-i sonor și luminos, de stea.
Versuri corectate și adnotate
O toacă sună-n soare, și inima îmi bateAsemeni unui clopot de bronz străvechi ce-ar vreaSă stingă plânsu-amar al lumii întristateCu dangătu-i sonor și luminos, de stea.
CHEIA.Opt este ora la care liniștea învăluitoarea sfântului lăcaș ctitorit peste vreme dedoi haiduci cu frica lui Dumnezeu sedestramă încet.E ora la care îngerii se scaldă în luminașampaniei.Unul din cei șase viețuitori de azi aimănăstirii Cheia toacă de vecernie.Ciocănelele sfințite de îndemânarealuminată de har a purtătorului de rasăși comănac, scornesc din scândura lungăcu nod motiv … Citește mai mult
Răsună toaca de utrinăÎn pacea unei nopți târziiȘi, rând pe rând, câte-un opaițS-aprinde-n mutele chilii.De glasul ei tresari pe pernă,Maicuță, tu, cu chip frumos,Și-alergi în grabă la altarulMântuitorului Hristos.Te văd în colțul vechi de stranăCum stai supusă de răstriști,Și-atâta jale pare scrisăÎn ochii tăi curați și triști.Și cum te-nchini în rugăciune,Eu mă gândesc, înduioșat:Nemilostiva toacă-a … Citește mai mult
Pe curtea mănăstirii îmi deschid,Ca peste visul sufletului, geamul.Tăcerea e de piatră: un molidȘi-a-ncremenit în luna plină ramul.Biserica de bârne s-a-nchinatLa steaua cea dintâi, ca la icoană.Un înger ca un nor îndepărtat,Proptit de munți se roagă alb în strană.Ce-i om s-a stins — ce-i sunet a muritTrăiește numai schitul și copacul.Tăcerea cerului a țintuitCu stele … Citește mai mult