Iar în bucătării în dezordine
Fața de masă cu romburi
La fel buzunarele cangurului
În care puiul crește dormind.
Ce literă încheie întâmplarea unui cuvânt
Și pe cine trezește acum în deșert
Sunetul potcoavei rostite cu gândul.
Faleze abrupte cu cămări de păsări
Clădiri sterpe în care momeala
E un aeroplan de hârtie.
– sarea pe limbă se dizolvă
cum muzica unei lumi
pe-o balanță incertă –
frică și lene
cuțitele ar trebui să taie
ideea ca pâinea
pentru ca păsările și câinii să afle
ca am încercat să exist
acolo unde nu se vorbește
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea existenței într-un loc unde comunicarea este absentă sau dificilă. Folosește imagini poetice pentru a descrie o lume interioară complexă, marcată de frică și lene, dar și de dorința de a exista și de a fi înțeles.