Nora Iuga

Nora Iuga – În Cetățile Andive

de

Vai, se nasc prea multe diveÎn cetățile andiveNu-ți rămâne un pătratSă-ți adaugi un caratNu-ți ajunge o centimăPentru-o haină mai intimăNumai foarfeci cad din cerÎn halatul de bărbierȘi frumoase midineteVin și pleacă-n gabriolete.De-ai fi fost piticul careÎși scuipa cocoașa-n mareGăseai pește iertătorÎn curentul LabradorȘi un nastur de sidefDin jiletca lui Alef

Nora Iuga – Ghicit în Cafea

de

Milord,nu se mai poate concura,ceșcuța japoneză este spartăși-n zațul ăsta negru de cafeaa apărut un câine rău la poartă.Tu crezi că mușchetarii vor venicu trei florete mari la butonierăsă-ți spună că un nou poète maudits-a spânzurat aseară de-o jartieră?Eroarea stă în movul cardinalîn care Lorelei s-a deghizatcând un pescar bețiv dormea-n canalvisându-se un tigru eufrat.Ești … Citește mai mult

Nora Iuga – Sarea pe Limbă

de

Iar în bucătării în dezordineFața de masă cu romburiLa fel buzunarele canguruluiÎn care puiul crește dormind.Ce literă încheie întâmplarea unui cuvântȘi pe cine trezește acum în deșertSunetul potcoavei rostite cu gândul.Faleze abrupte cu cămări de păsăriClădiri sterpe în care momealaE un aeroplan de hârtie.– sarea pe limbă se dizolvăcum muzica unei lumipe-o balanță incertă –frică … Citește mai mult

Nora Iuga – Poem De Octombrie

de

Venea pe străzi ocoliteVenea încet subversiv mai țin minte rochiași geanta ei rozca o fondantă uriașăsunt iremediabil îndrăgostită de minemirosul mănușilor și al ciorapilor de damăseara printre clasoare și monezi vechiumbra aceea subțiraticămagnetismul ei inefabiloctombrie tolănit pe frunzeoctombrie cu albine pe geamuriea pasărea își trimite de dincoloinelul de care încă m-agățo bătrână linge cu limba … Citește mai mult

Nora Iuga – Singurătate

de

Femeia iubea copacul,pe femeie o iubea râul.Taurii ridicau pământul în coarne,și sub frunțile lorstelele dezlegau chinul facerii.Femeia iubea copacul,pe femeie o iubea râul.Albiile spălătoreselorlegănau peștii bastarzi,și crengile își pierdeausemințele-n vânt.Numai bărbații,numai bărbații se închideau departe,în munți, și-și tatuaucu mușcături de viperepe pântec soarele.

Nora Iuga – Sunt Oameni

de

Sunt oameni de iarbăcare se iubesc în parcuri,și paznicii trec fără să-i vadă.Sunt oameni de fiercare-și spală trupul în flăcări,și atingerea lor topește gratiile.Sunt oameni de pământcare își lasă hainele în șifonier,când se întâlnesc cu copacii,pentru că hainele îi fac să se bâlbâie.Toți pleacă la felca pentru o plimbare în grădină,lăsând în urma lor ușa … Citește mai mult