Dă-mi investitura. Dă-mi
talpa veșnică-a lui Hermes.
Tot mai vaste, tot mai ferme-s
aprigele tale vămi.
Mântuie-mă de-ntâmplare.
Soarbe-mi sângele diurn
și oprește sus, în turn,
ritmica decapitare.
Dar mă toarnă-apoi deplin,
colorând cu mine-o lume
de râvnite văi postume
peste care mă înclin.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință de transformare și supunere în fața unei forțe superioare. Vorbitorul cere să fie deposedat de sinele său actual și remodelat, chiar cu prețul suferinței, pentru a atinge o formă superioară.