Versuri corectate și adnotate
Era-n ciudata sufletelor mină.Şi ei mergeau ca vine de argintîn întuneric. Printre rădăcini,sângele care curge-apoi în oameniţinea în umbră roşu ca porfirul.Şi altceva nimic nu era roşu.Stânci erau pe-acolo şipăduri fără fiinţă. Şi poduri peste vid,şi-o baltă mare, cenuşie, oarbă,întinsă peste fundul ei adâncca peste-un peisaj un cer ploios.Şi printre pajişti apăru, domoalăşi blândă, dunga … Citește mai mult
Crainic al zeilor, o, Hermes,Dă vestea-aceasta tuturora,Chiar și zeilor de pe Olimp:„- Demult se încheiase horaȘi în sfârșit sfârșise și preotul,Când din mulțime o femeieSe ridica cu glas adânc, ironic, triumfal:.. Țăranii se loveau cu cotul..Uimit privea poporu-n admirare;Vorbea femeia-ntâiași datăCu sufletul plin de ură ne-mpăcatăVorbea de-ndatoririle amareCe le aveau învățătorii..Supus privea și tigrul deoparte,Se … Citește mai mult
Dă-mi investitura. Dă-mitalpa veșnică-a lui Hermes.Tot mai vaste, tot mai ferme-saprigele tale vămi.Mântuie-mă de-ntâmplare.Soarbe-mi sângele diurnși oprește sus, în turn,ritmica decapitare.Dar mă toarnă-apoi deplin,colorând cu mine-o lumede râvnite văi postumepeste care mă înclin.