A te desface de ceea ce ți-a dat naștere,
a te desface apoi de tine,
a ieși dintr-o protecție egală cu o sclavie,
și, ajuns în afara ta, contemplându-te,
a-ți face portretul, mai real decât realul,
chiar dacă în loc de sprâncene
sunt doi armăsari cabrați,
chiar dacă în loc de obraji
sunt două văi cu oseminte,
chiar dacă în locul gurii
e-o pată de rugină.
Sensul versurilor
Piesa explorează procesul dificil de auto-descoperire și transformare, renunțând la trecut și la false protecții. Imaginea finală este una dură, dar onestă, a propriei identități.