Mă aflu-n labirintul lui Dedal.
Cunosc o mie de ieșiri.
Cunosc îngrozitorul secret.
Nu vreau să ies! Mi-s membrele subțiri
ca la un ied
pe care însumi îl secret.
Sunt lumi cotite înnebunitor
și e ungherul panicii de seară.
Poate mi-e dat de-o moarte prea intimă să mor.
Numai afară, nu!
O, numai nu afară!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unei persoane care suferă de agorafobie, preferând siguranța (chiar dacă iluzorie) a spațiului închis în detrimentul lumii exterioare, percepută ca o amenințare. Refuzul de a ieși reflectă o teamă profundă și o preferință pentru o moarte intimă, controlată, în locul incertitudinii de afară.