Versuri corectate și adnotate
O teamă ai: că te vei sfârși.Nu vezi că zilnic te sfârșești.Că mori în amor.În tristețe.În dubii.În dorințe.Că te înnoiești zilnic.În amor.În tristețe.În dubii.În dorințe.Că ești mereu altul.Mereu același.Că vei muri la etăți incredibile.Până ți s-o pierde teama de a muri.Și atunci vei fi etern.(1939)
Tuturor le este teamă de moarte,dar sufiții adevărați doar râd:nimic nu sperie inimile lor.Ceea ce străpunge stridia, nu va zdrobi perla.”Iubirea a spus – Gloria”
Mă aflu-n labirintul lui Dedal.Cunosc o mie de ieșiri.Cunosc îngrozitorul secret.Nu vreau să ies! Mi-s membrele subțirica la un iedpe care însumi îl secret.Sunt lumi cotite înnebunitorși e ungherul panicii de seară.Poate mi-e dat de-o moarte prea intimă să mor.Numai afară, nu!O, numai nu afară!
Am crescut?Am crescut? Suntem oameni maturi?Câte mii de nuanțe putrezesc o culoare..Dragi și ridicole, departe sunt zileleCând lumea o-mpărțeam în buni și răi.Am devenit puternici scăldându-ne-n derutăPrecum în apa Stixului Ahil,Dar de călcâiul vulnerabil încăAtârnă soarta universului întreg.E totul grav. Și înțelegem totul.De-acum va trece timpul neschimbat.Ne dă de gol adolescenți doar lipsaÎnțeleptei spaime de … Citește mai mult