Versuri corectate și adnotate
32 de maimuțe erau prinse-n căruțeCăruța după viață, nu mai era speranțăPicioru-i de pe casă, scaunul pe masăNebunia barbiliană, gălăgia mea crasă.Agorafobie..32 de carcase, sufletele ne sunt stoarseIntegrale din fir de mătasă.Lumina din ochii iubitei aprinsă, dar cea din maimuțe,e stinsă.
Raza-agorafobie.Viinuare a pierdutOmul fără începutSe ascunde de trecutPrintre ziduri de pământ.Lui îi e frică să piardăSe teme să vadăNebunia din stradăMirosul de pradăLui îi e frică de stradăSe teme să piardăEl refuză să vadăCă devine o pradă.A murit când s-a născutA pierdut ce n-a avutRenegatul absolutPrintre oameni decăzut.Lui îi e frică să piardăSe teme să … Citește mai mult
Ciudat, oare cum s-a întâmplatCa oamenii s-au transformat în fiare hăituiteNumai bune de împușcatAcum nimeni nu mai îndrăznește să iasă în lumea scabroasăUn vaiet muribund se aude și apoi din nou tăcerea se lasăDomnește ura în oraș, iar gloata este torturată psihicDemența socială iar cuprinde creierul rahiticFantome aruncate-n stradă blestemă printre dințiDin Bellu au început … Citește mai mult
Mă aflu-n labirintul lui Dedal.Cunosc o mie de ieșiri.Cunosc îngrozitorul secret.Nu vreau să ies! Mi-s membrele subțirica la un iedpe care însumi îl secret.Sunt lumi cotite înnebunitorși e ungherul panicii de seară.Poate mi-e dat de-o moarte prea intimă să mor.Numai afară, nu!O, numai nu afară!