Îngerii cad primii.
Fața unui înger îmi zâmbește
Sub un titlu al tragediei.
Acel zâmbet obișnuia să îmi dea căldură.
Un adio, niciun ultim cuvânt de spus
Lângă crucea mormântului tău.
Și acele lumânări cu flacără veșnică.
Necesari altundeva
Pentru a ne aminti de efemeritatea timpului nostru.
Lacrimi au curs pentru ei,
Lacrimi de iubire, lacrimi de teamă.
Îngroapă-mi visele, dezgroapă-mi suferința,
Oh, Doamne, de ce îngerii cad primii?
Neeliberați de gândurile lui Shangri-La,
Nici luminați de învățăturile lui Hristos.
Nu voi înțelege niciodată sensul dreptății,
Ignoranța m-a condus spre lumină.
… cântați-mi un cântec
Despre frumusețea voastră,
Despre regatul vostru,
Lăsați melodiile harpelor voastre
Să îi mângâie pe cei de care încă avem nevoie.
Ieri ne tremurau mâinile,
Prietenul meu,
Astăzi o rază de lună îmi călăuzește drumul.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre pierdere și durere, reflectând asupra morții și a efemerității vieții. În ciuda tragediei, există o rază de speranță și o căutare a sensului în mijlocul suferinței. Se invocă frumusețea și mângâierea divină ca alinare.