Zicere.
Orice om prost este o grație.
O, tu abundență de colivii!
Inimă tu, felină prămație
pândind peste tot colibri.
Ca noroc, păsările cântătoare
stau la locul lor agățate în cui.
Ce noroc, fiecare
are pasărea lui.
Fiecare om prost e o grație groasă
pentru stelele căzătoare
astfel se face că ele se lasă
numai când sună ora de culcare.
Atunci cerul rămâne neprivit
și fiecare stea de capul ei, –
iar cine nu a adormit
are dreptul la o pasăre cântătoare,
la două, la trei..
Sensul versurilor
Piesa explorează condiția umană prin metafore bogate, sugerând o legătură între simplitate și grație. Vorbește despre singurătate și dreptul la frumusețe, chiar și în absența atenției generale.