Vitraliu.
Umbra ta, lovindu-se de ziduri,
iar se sparge-n cioburi colorate.
Oh, de-aceea m-ai zărit în stradă
adunând pierdutele-i pătrate.
Şi s-o fac la loc, în ceasul nopţii,
peste geamuri ţi le-aşez cu grijă,
verzi, albastre, galbene şi roşii,
încoifate-n creştet cu o sprijă.
Când te vei trezi, lipiţi de geamuri,
arlehini din sticle colorate
vor lăsa prin ei să-ţi cadă-n braţe
soarele, mereu la jumătate.
Sensul versurilor
Piesa descrie un proces de reconstrucție interioară, folosind metafora unui vitraliu spart. Umbrele și cioburile colorate sunt adunate și reasamblate pentru a permite luminii să pătrundă, simbolizând o regăsire a frumuseții și a speranței.