Versuri corectate și adnotate
Au coborât în lunci de socSinili din cerul strâns ghiocDe-un cavaler și-o monahinăPe marea râpă levantină.Nu vă speriați. În noaptea micăA înviat o mucenică,Prea cuvioasă, prea nevie,E-un zâmbet galeș în dimie.Plutind prin iedere, prin vițe,În clinchet moale, de iglițe,Din amintiri ea croșeteazăUn mov Eden ce-a fost să-l vază.
Vitraliu.Umbra ta, lovindu-se de ziduri,iar se sparge-n cioburi colorate.Oh, de-aceea m-ai zărit în stradăadunând pierdutele-i pătrate.Şi s-o fac la loc, în ceasul nopţii,peste geamuri ţi le-aşez cu grijă,verzi, albastre, galbene şi roşii,încoifate-n creştet cu o sprijă.Când te vei trezi, lipiţi de geamuri,arlehini din sticle coloratevor lăsa prin ei să-ţi cadă-n braţesoarele, mereu la jumătate.
Suntem cu toții prinși în lanțPe străzi absurde, în Bizanț:Pe caldarâm pășesc în poanteArhimandriți și eleganteTrecând la rând să se așezelângă leproși, lângă obeze,cu prune galbene, culesepentru prelungi împărătese.Deasupra-le, în loc de soare,Stă semnul crucii. E răcoare.
Ce de flori s-au strânsPe geamuri,Ce de frunze de cristal!Colo, un mănunchiDe roze,Cu reflexeDe opal.Dincolo, mărgăritare,Lotuși, mirt,Camelii fine,Tulpinițe reciDe gheață,Flori de frigȘi de suspine.Ce-i această sărbătoare?Ce-i aceastăFeerie?Vagi decoruriGlaciale,ZugrăvitePe-o fereastrăDintr-o cameră pustie?Înăuntru, visătorulStă, admiră,Flori și ramuriTremură,E frig,Și-și plângeVisul înghețatPe geamuri.