Versuri corectate și adnotate
Vitralii pe asfaltul receNimeni nu mă-ntreceCând e vorba de eaIar mă plimb cu sticla-n mânăMă-nvârt în cerc de-o săptămânăŞi mă pierd, mă pierdÎn vorbe dintr-o stea(În vorbe dintr-o stea).Poate zâmbetul meu te-a lăsat mereu la greuNu mai ştiu, a trecut, m-am pierdut pe traseuSimt cum masca mi-e greaEu tot sper că-mi va cădeaCa să vezi … Citește mai mult
A labei lor trândavă lunecareTăcere iscă, ameţitoare-n noi,Ca, brusc, privirea-n jur rătăcitoare,Una din mâțe să ne-o prindă-apoi,Cu sila-n ochiu-i mare, să ne iaPrivirea ce, cuprinsă ca-n vâltori,O vreme încă mai înoată-așa,Și cade-apoi într-un leșin ușor,Când ochiul cel părelnic dormitând,Se cască și se strânge-n vuiet sferic,Și-o smulge până-n roșu sânge-afund –:Așa-nhățau rozete mari, în domulCel vechi, … Citește mai mult
Vitraliu.Umbra ta, lovindu-se de ziduri,iar se sparge-n cioburi colorate.Oh, de-aceea m-ai zărit în stradăadunând pierdutele-i pătrate.Şi s-o fac la loc, în ceasul nopţii,peste geamuri ţi le-aşez cu grijă,verzi, albastre, galbene şi roşii,încoifate-n creştet cu o sprijă.Când te vei trezi, lipiţi de geamuri,arlehini din sticle coloratevor lăsa prin ei să-ţi cadă-n braţesoarele, mereu la jumătate.
Am venit aici să stau cu tineÎn cristalul iernii,Ca-n vitralii vechi, perechi de regi lângă regine.Perechi de regi lângă regine.Numărat-am arborii, egalii,Pân’ la casa ta,Era zăpadă falnică, vrăjită ca-n baladă,Era, era zăpadă.***Și-am bătut în portă, lemnul rece,Peste tot, absența ca o nouă și totală iarnă,Vântul rece nicăieri, vântul rece nicăieri.Cu mâinile-amândouă-am luat zăpadă și-am băut,Locul … Citește mai mult
Ce de flori s-au strânsPe geamuri,Ce de frunze de cristal!Colo, un mănunchiDe roze,Cu reflexeDe opal.Dincolo, mărgăritare,Lotuși, mirt,Camelii fine,Tulpinițe reciDe gheață,Flori de frigȘi de suspine.Ce-i această sărbătoare?Ce-i aceastăFeerie?Vagi decoruriGlaciale,ZugrăvitePe-o fereastrăDintr-o cameră pustie?Înăuntru, visătorulStă, admiră,Flori și ramuriTremură,E frig,Și-și plângeVisul înghețatPe geamuri.