Cădea frumoasa din frumoasă
cum muntele într-o mireasă
de vale, deal și mult
de carne luminoasă. Eu m-am uitat cu ochiul meu
peste vederile de zeu
și m-am oprit pe sub un fum
cum roata se oprește-n drum
de stelele nu erau acum
fulminare
noi ne-am fost și iubit
cu-o zare. Acum
cântă, cu cântec tot ce moare
Se întărise tot ce-i moale
iar Făt-Frumos se văduvise
de un real de vise,
de un real de vise.
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire intensă și efemeră, folosind imagini puternice din natură și elemente fantastice. Se explorează tema pierderii și a transformării, sugerând că frumusețea și iubirea sunt trecătoare, dar lasă o amprentă profundă.