Nu mai pâlpâie.
Nu mai pâlpâie nicio pasăre, nicio stea
Cerul a obosit deasupra ta.
Hai, Nichita, strânge-ți pleoapa
de pleoapă, strânge-le.
Amurgul curge pe lângă ochii tăi uimiți
de parcă-ar vrea să vă priviți
unul altuia, sângele.
februarie 1957
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de oboseală și de stingere, atât la nivel personal, cât și cosmic. Imaginea amurgului și a sângelui sugerează o apropiere de final, o contemplare a propriei mortalități.