Ah, tu, prințesă, tu mă vezi
că dorm cu tâmpla pe zăpezi,
că eu sunt dușul inorog
ce de domnia-ta, mă rog: –
să nu mă-nveți cântând, murind;
– să nu mă-nveți
să mă dezgheți, să mă dezgheți
și râu să curg cu tine-n brațe
și râu să curg cu tine
cusut de pești cu lungi ațe
ale luminii fiordine
cămașă să fim amândoi
ținând căldura setei.
Sensul versurilor
O declarație de dragoste metaforică, în care eul liric se oferă prințesei, dorind să se contopească cu ea într-un mod natural și spiritual. Imaginea centrală este cea a dezghețului și a curgerii împreună, simbolizând o uniune profundă.