Charles Baudelaire – Madrigal Trist

I.De eşti sau nu cuminte, mi-e totuna!Fii tristă şi frumoasă, draga mea!Învie-n zvon de râu şi văgăuna,În ochii plânşi e farmec, şi furtunaDin orice floare face cât o stea.Când în restrişte fruntea ţi se pleacă,Iubirea mea îşi încordează dorulSimţind că-n groază inima-ţi se-neacăŞi peste viaţa ta de azi, săracă,Trecutul hâd îşi desfăşoară norul.Mi-eşti dragă mult, … Citește mai mult

Cezar Ivanescu – Jeu d’Amour (Madrigal)

Tu ești, tu, cea mai frumoasă,Ia-mă, ia-mă și mă du,Tu mă duci mereu acasăOri mă duci spre Moartea tu,Tu ești, tu, cea mai frumoasă,Ia-mă, ia-mă și mă du,Tu mă duci mereu acasăOri mă duci spre Moarte tu? Tu, Prințesa mea Copilă,Eu sunt Prințul tău Copil,Du-mă-n Țara cea cu Milăcum duci Maiul în April,Tu, Prințesa mea … Citește mai mult

Cincinat Pavelescu – Madrigal Trist

Noaptea parcă este o perdea albastrăPeste care fluturi galbeni s-au oprit.Vino, ca să plângem pe iubirea noastră,Pe iubirea noastră care-a-mbătrânit.Vom schimba surâsuri palide și rareCa petala unui veșted trandafir,Turburând a nopții tainică-nserareC-un sărut pe frunte ca de cimitir.Și vom pune floare tânără și viePe iubirea noastră care-a-mbătrânit.Vino: Cerul pare-o pânză albăstriePeste care fluturi galbeni s-au … Citește mai mult

Gerard De Nerval – Doamnei Henri Heine (Madrigal)

Aveți ochi negri, sunteți frumoasă ca femeie,Încât poetul vede sclipind acea scânteieCă vă însuflețește, fiindu-ne prinos:La rându-i geniul totu-n lumina lui cuprindeȘi sunteți trandafiriul ce-n razele-i se-aprinde,Făcându-se tot mai frumos.

Gheorghe Tomozei – Madrigal

Cu-amara îndârjire a dacilor bărboși,pe lespezile Romei târâți, roși de sarcasme,sub scuturi vechi, ca pleoape căzând pe ochii scoșiși sânge spart, superb stagnând sub cazne,așa te strig, cu gura strivită de potcoave,de numele tău arsă, în care-ntrezărescgenunchi de anemonă și carne de garoafe,culori care-n miresme suave putrezesc.Sălbăticii subtile, priviri fierbinți ca huma,în mine trec și-ntârzii … Citește mai mult

Lucian Blaga – Madrigal

Iubita Runa, dragă una,n-am fi crezut că într-o zi,aceasta cu putință-ar fi:c-un strigăt să atingem luna.Nici după drepte mărturiin-am fi crezut că s-ar putea,să auzim apoi ecoulîntors în patria de-aci.Ce fericire ai dorisă ne-o strigăm în zare, Runa?Alege țipătul ce-i vrednicsă ni-l întoarcă-n noapte luna.

Federico Garcia Lorca – Madrigal Pentru Orașul Santiago

Plouă peste Santiago,dragostea mea dulce.Camelie albă de aer,adumbrită, mai străluce.Plouă peste Santiago,noapte neagră și târzie.Ierburi de argint și visacopăr luna pustie.Privește ploaia pe uliți,plâns de pietre și cristale.Și în vânt, întinse umbreși cenușa mării tale.Mării tale Santiago,fără soare pe coline.Apă-a dimineții-anticene-ncetat vibrând în mine.

Ion Vinea – Madrigal

Mi-e veche inima: un menuetcaptiv în ceasul unei jucării.L-asculți și-ncerci în soarta lui să-l scriialtfel: să-i stingi suspinul desuet.Împotrivit pe singurul său gând,se-ntoarce-n arcuri cântecul plăpândși lasă semn, ca dintr-un zbor ținut,rugina lui pe degete de lut.Polen de chin pe albe cinci petale,fie-le, Doamnă, dulce nimbul pus,și iartă ornicului nesupuscând încă plânge-n degetele Tale.

Nichita Stănescu – Madrigal

Ah, tu, prințesă, tu mă vezică dorm cu tâmpla pe zăpezi,că eu sunt dușul inorogce de domnia-ta, mă rog: –să nu mă-nveți cântând, murind;– să nu mă-nvețisă mă dezgheți, să mă dezghețiși râu să curg cu tine-n brațeși râu să curg cu tinecusut de pești cu lungi ațeale luminii fiordinecămașă să fim amândoiținând căldura setei.