Un liliac mi-a înflorit
Surata primăvară
Sub geamul meu l-a răsădit
Cu taină într-o seară
Cu frunzulițe de smarald
Și stele moi în geamuri
Când razele în el se scald
Încet îmi bate-n geamuri
La ciocănitul lui timid
Cu mâinile avide
Eu ferăstruica i-o deschid
El florile-și deschide
Apoi deodată, nu știu cum
Din tremurări enorme
Încet el se preface-n scrum
Și se-trupează-n forme!
Cu părul zulufit de vânt
Răsare o copilă
Cu dinți de-azur, cu gura cânt
Și trupul de argilă
Sensul versurilor
Piesa descrie transformarea magică a unui liliac în floare și apoi într-o copilă. Este o metaforă a renașterii și a frumuseții ascunse în lucrurile simple.