Cincinat Pavelescu – În Munți
Cu buclele blonde și ochii adânci,Copila pribeagă se duce spre stânci.Și toamna pictează-mprejuru-i decor,Pădurea de aur cu frunze ce mor.Copilă bălană, eu nu știu să-ngânCuvinte frumoase ce-n suflet rămân!Dar poate, iubita, ea nici n-a știutCuvântul ce-n păru-i bălai s-a pierdut.De-atunci al meu suflet aleargă spre stânciPe urma copilei cu ochii adânci.