Nichita Stănescu – Invizibilul Soare

Mari parașute coborau în ocean
capsula.
Noi stăteam ca niște cuvinte
alcătuind unii lângă alții
un înțeles de frază
o vorbire întrupată
a unei mari ființe.
Norii erau pleoape zdrențuite
dezvelind mereu acel albastru iris
și portocaliu.
Atunci am simțit cu toții
că începuse să răsară
marele, invizibilul soare.
Cuvintele ni se aprinseră
cu flacără înceată și înaltă.

Sensul versurilor

Piesa descrie o transformare interioară profundă, sugerată de apariția unui "soare invizibil". Imaginile puternice ale naturii și ale limbajului sugerează o trezire spirituală și o nouă înțelegere a existenței.

Lasă un comentariu