Nichita Stănescu – Invizibilul Soare
Mari parașute coborau în oceancapsula.Noi stăteam ca niște cuvintealcătuind unii lângă alțiiun înțeles de frazăo vorbire întrupatăa unei mari ființe.Norii erau pleoape zdrențuitedezvelind mereu acel albastru irisși portocaliu.Atunci am simțit cu toțiică începuse să răsarămarele, invizibilul soare.Cuvintele ni se aprinserăcu flacără înceată și înaltă.