Las’ să se răcească ouăle păsărilor,
Las’ să se albească frunzele.
Există un schelet al frigului
în fiecare clipă care curge.
Aș vrea să înmoi piatra
s-o las să-mi curgă în vine.
Există o durere de a fi
în tot ceea ce ne este străin.
Nu cred să fie vreo vorbă
mai de dragoste și de pierdere
decât aceea pe care o spun în singurătatea stelelor:
Nu știu absolut nimic despre voi;
nu știu absolut nimic despre voi,
eu, logodnicul vostru.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de frig interior, singurătate și alienare. Vorbitorul se simte deconectat de lume și caută o formă de înțelegere sau acceptare în această stare de izolare.