Eu mă mai uit cu ochii goi la stele
De pe pământul mișcător,
Când singur fi-voi printre ele,
Și n-oi avea pământ să mor.
M-or plânge limba românească
În totul de cuvânt al ei,
Nu voi muri de niciodată
Un Fat-Frumos, fără de Tei.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o meditație asupra morții și a legăturii cu pământul natal. Vorbitorul contemplă singurătatea și dorința de a fi plâns de limba română, sugerând o legătură profundă cu identitatea culturală și o teamă de a muri fără rădăcini.