Desigur sunt un om rău;
iubesc prea mult fapturile,
prea mult, ființele.
Soarele mă orbește
în asemuirea lui cu sine însuși; –
dar verbul mă subjugă
prin asemuirea lui
cu o broască țestoasă în flăcări.
Deodată apare Fat-Frumos.
El este un om bun.
El o iubește numai și numai pe Ileana Cosânzeana.
Sensul versurilor
Piesa explorează contrastele dintre bine și rău, iubire și orbire, folosind metafore puternice din natură și mitologie. Vorbește despre complexitatea sentimentelor și despre căutarea sensului în lume.