Alunecare din idee-n lucruri, cădere din cuvinte-n dinți
un cer cu frunze care-l scuturi din
verde-n galben scos din minți și cîte zone reci
se-ncheagă și de necontrolat cu văzul
mandibule de cai încep să spargă în dinți, din
staule de vînt, ovăzul.
E tulburată glezna cu
brățara dansînd pe tîmpla mea fierbinte
căzută-ntr-un străfund de vară pe-o scară ruptă de cuvinte.
Sensul versurilor
Piesa explorează o stare de tranziție și dezintegrare, folosind imagini puternice din natură și corp. Versurile sugerează o alunecare din stări ideale către unele mai puțin plăcute, marcând trecerea timpului și pierderea controlului.
