Nichita Stănescu – Alunecare
Alunecare din idee-n lucruri, cădere din cuvinte-n dințiun cer cu frunze care-l scuturi dinverde-n galben scos din minți și cîte zone recise-ncheagă și de necontrolat cu văzulmandibule de cai încep să spargă în dinți, dinstaule de vînt, ovăzul.E tulburată glezna cubrățara dansînd pe tîmpla mea fierbintecăzută-ntr-un străfund de vară pe-o scară ruptă de cuvinte.