Acolo, la locul acela înalt,
la subțioara aripii păsării migratoare,
Eu mi-am făcut biserică și altar,
Unde fructele cerului, stelele
Se spovedesc de sămânța lor,
Unde
Ochiul meu se spovedește de lumina văzută,
Neschimbată în verb –
Acolo unde
La subțioara aripilor păsărilor migratoare
M-am cununat cu tot ce moare.
Sensul versurilor
Piesa descrie un loc spiritual înalt, unde eul se conectează cu natura și efemeritatea vieții. Este un spațiu de introspecție și acceptare a mortalității.