La o măsuță joasă stau liniștit și-mi beau ceaiul.
Ceilalți își fac
baia de aburi: privesc trupurile lor goale
cum trec prin fața mea și dispar dincolo
învăluiți în nori de abur și fum.
Din pricina aburului nu mai văd nimic. Doar
câte un braț, câte un umăr desprins parcă
de tot restul trupului. Câte un profil aburit,
un tors, un sân,
un picior grațios de femeie.
Ce trup ciudat aș alcătui, ce idol –
mă gândesc – strângând la un loc aceste fragmente.
Picioare goale de femei se îndepărtează
pe dalele reci din care se ridică aburi în valuri subțiri.
.. Dar ce caut eu aici, în mijlocul lor,
îmbrăcat într-un costum negru de seară, la această
măsuță de joc, unde stau liniștit
și-mi beau ceaiul?
Sensul versurilor
Un observator se află într-un loc public, dar se simte detașat de ceilalți. El contemplă efemeritatea și fragmentarea experienței umane, întrebându-se despre propriul rol și prezență în acel context.