Ion Stratan – Studiu
Cu cât ne iubeam, ne vedeam tot mai rarși-ntindem spre ziuă crustacee de gheațăSemn al prezenței când trupul își ocoleșteinimaMereu se întâmplă ceva, mereu se adaugăși asta nu lasă loc timpului în sacul dedormit atârnat pe sinclinalul existențeiViața ta netrăită e un kimono în careîncheietura pudrată poartă brățăride tulpini unghiulareFrântură de sinus aromitoare,tangenta ei dispare … Citește mai mult