O miere aurie s-a vărsat
Din fagurul apusului în holdă,
Iluminând belșugul de recoltă
Și poleind ținutul secerat.
Apoi, când soarele s-a scuturat în desfrunzire de vâlvoare-nvolbă,
Văzduhul dogorind părea o boltă
De uriaș cuptor înflăcărat.
Simțeam cum urcă spre-nstelarea-naltă
Din grâul ars de soare un prinos
De-arome-mbătătoare laolaltă.
Ieșea din câmpul greu de-atât prinos
Omul cu fruntea că o pâine caldă
Cum aburită din cuptor s-a scos.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj rural idilic la momentul secerișului, surprinzând bogăția recoltei și atmosfera caldă a apusului. Imaginea omului care iese din câmp sugerează o legătură profundă cu pământul și roadele sale.