Versuri corectate și adnotate
În matinal sfârșit de vis,adulmecând aroma pernei,te-am urmărit în fund de iris;ți-am căutat lucirea perlei.Te caut în oglinda treazăîn dimineți, ce îmi sunt goalede suflet, ce se-nfricoșeazăde nu pot cap să-ți pun în poale.De-am vrut să îmi ghicesc norocul,te-am căutat în elixirulstrăfundului desen, ce foculcafelei ți-a-ntregit profilul.Te caut în amiaza mareîn orice chip.. Să-ți ascult … Citește mai mult
Prin câmpii și prin răzoareAlergăm din floare-n floareZum, zum, zum, albinuța mea!Căutăm prin floriceleȘi-adunăm miere din eleZum, zum, zum, albinuța mea!Ne-am întors cu toate acasăȘi-am adus mâncare-aleasăZum, zum, zum, albinuța mea!
Două rațe pe gunoiNumărau din doi în doi:Doi, patru, șase, optCozonacul este coptNătălița fierbe miereNătăloi vine și cereNătălița nu se-ndurăNătăloi vine și fură
Șoricelul DominicDe statură foarte micÎntr-o zi s-a deghizatȘi în stup s-a furișatȘoricelul Dominic.S-a îmbrăcat ca o albinăLuând postul de reginăCăra mierea din stiveDucând-o la șoriceiȘoricelul Dominic.Dar văzând ce șiretlicFace domnul DominicRegina l-a obligatSă rămână deghizatȘoricelul Dominic.Și muncea ca o albinăToată ziua în grădinăIar de-atunci s-a învățatCă mierea nu-i de furatȘoricelul Dominic
Lui Tudor Țopa.Dacă e adevăratcă țara astaare mierepe eaașa cum spuneai deseori,atunci de ce, dragule,ești din nou vândutpe tone de sârmă ghimpatăși scrum?
Zum, zum, zum, ești mereu pe drum.Zboară colea-n grădinița,Fără frică, albinița.Zum, zum, zum, ești mereu pe drum.Caută în floricele,să culegi mierea din ele.Zum, zum, zum, ești mereu pe drum.Ne dai și nouă din ea,dragă albinița mea.Zum, zum, zum, ești mereu pe drum.
Eu nu am averiDoar două cuvinteO inimă-n pieptUn suflet ce simte.Am adunat iubire în contul inimiiCă fericirea ta, nu, n-o cumpăr cu hârtiiÎn fiecare noapte, în fiecare ziO viață aproape să-mi fii Nu-i nimic mai dulce ca eaMai dulce ca mierea e dragostea taDă-mi un pic din inima taHai strânge-mă-n brațe și nu mai pleca.Tu … Citește mai mult
Am trăit astăzi minutul puterii și al invulnerabilității absolute. Eram un stup care își lua zborul spre izvoarele înălțimii cu toată mierea și cu toate albinele lui.René Char – „Cele mai frumoase poezii”
Se sprijină miereaPe floare,Fierul cel zburătorPe-a noastră suflare.Se sprijină grâul cel viuPe grâul murit,Liniștea caldă –Pe-al pâinii chip aurit.Se lasă mâna iubiteiLa mine-n palmă.Pe rece-ascuțitele pietreAle genunchilor tăiSe lasă mâinile tale,Mamă.Totul și toateSe sprijină pe ceva!Și tu, pământule dulce și bun,Care, vai, ai puteaFi un măr, un simplu măr,În gura ceruluiSau pe măseaua celui nebun!
Fericiți cei care pot zbura,Pe care aerul îi iubește și-i ține.Marin SorescuLui Iurie SadovnicMă-ntorc, o, soro, iar la tineCu vorbe cât mai pământești,Căci unde nu ești tu nu-i bine,Nici unde necântată ești.Cuvine-se-n cuvânt de aurSă te îmbrac și nu-l găsesc.Nici nu știu cum să-ncep mai binePe nimeni eu să nu jignesc.Un bob de sare argintieEști … Citește mai mult