Versuri corectate și adnotate
Mândro-n Lunca BanuluiPierdui frâul calului,Nu știu hoții l-au furatOri murgul l-a aruncat.Ia, mândruță, felinarulȘi vino să prindem calulȘ-apoi să căutăm frâulPân-om tăvăli tot grâul.Unde-o fi grâul mai mareSă-mi dai câte-o sărutare,Unde-o fi mai mititelNoi s-avem milă de el,Unde-o fi mai măricelNoi să ne lăsăm în el.
Zis-o mama că m-a daDupă cel cu ceteraEl a zice, eu-oi juca,Hai, hai, dorule, hai!Ceteraș cu strune buneDuce-m-oi cu tine-n lume,Hai, hai, dorule, hai!Mă tem că ne-or pune nume:Ție grâu, mie tăciune,Hai, hai, dorule, hai!Ție grâu din cel ales,Mie pleavă de ovăz,Hai, hai, dorule, hai!Ție grâu de primăvară,Mie pleavă de secară,Hai, hai, dorule, hai!
Trandafir bătut de dor,Hai, bădiță, pe ogor,Rodul tot s-o adunat,Grâu-i bun de semănat.Să te faci, grâule, mare,Să-ți porți spicele spre soare,Și-oi veni cu badea iarăCând te-oi coace bine-n vară.Leagă, bade, spiceleCa mine cosițeleȘi mai leagă-n orice snopSpic de dor și de noroc,Iar acasă când ne-om duceEu ți-oi coace pâine dulce.
Țăranul și-a făcut din sufletcandelă de luminat neamul.Lumina ochilor săieo sărbătoare în haine de lucru.În fiecare primăvarăîși cere iertare pământuluicuplugul.Lanurile de grâu fi-vor de-aceeaun detaliu al conștiinței sale.Pâinea.Pasărea Phoenixrenăscutădinsudoarea acestei primăverifatele.
Pe-un picior de plai,Pe-o gură de rai,R: Corindăm, corindaStau trei flori sfinte (bis) RStau și se parascȘi se-adeveresc RCare sunt mai mariCare sunt mai tari R:Floarea vinului (bis) RCă fără de mineNu închină nime R:Floarea grâului (bis) RCă fără de mineNu mănâncă nime RFloarea mirului (bis) RCă fără de mineNu creștina nime RZice Domnu’ Sfântu’ … Citește mai mult
Morișca mea se-nvârte-așa:Macină grâu, porumb, secară,Mai repede, că se face seară!Bate toba: bum, bum, bum,Spatele e drept acum!Cinci ciori stau grămadă,Sus pe un copac!Mâinile pe bancă, să le așezăm,Și privind în sus, să le ridicămȘi apoi cu grijă, în jos le lăsăm.Ghemul când ne scapă,Fuge tot de-a dura!Îl găsim sub bancăȘi strigăm toți: uraaa!
Unui biet măgar,Bun și cu răbdare,Un stăpân avarNu-i da de mâncareDecât niște paieCe le-avea în claie.Și-i zicea: Martine,Hai, pe chef te puneFiindcă pentru tineSunt destul de bune,Le mănânci, trăieștiȘi te mulțumești. A răbdat măgarulPână, într-o zi,Omului nemernicAstfel îi grăi:Cât de proaste furăPaiele ce-mi dai,Vesel le mâncaiȘi-am tăcut din gură,Neîndrăznind vreodatăCa să-ți cer, stăpâne,Hrană mai curată.Dar … Citește mai mult
Departe – nu. Oricât ar fi distanțaproptită-n stâlpii vârstei, depărtareaamănunțește până la furnicăacest tezaur vertical: blazonulsorgintei mele, înrudit cu-al morții– și nu numai prin coasă.Seminție trăind pe picioroange ca un cântecfără genunchi, dormind în marș cu marea,votând ca-n adunările Ateneicu-o simplă scoică; trib cu ochi multipli,de cremene, al căror văz lăuntricconsultă zei de pleavă, subteranăanàbasis … Citește mai mult
Copt e bobul grâului:Poama vrăbiuțelor!Dulce floarea teiului:Grâul albinuțelor!
Las ploile să-mi cânte pe umeri și pe tâmpleCitind în grâul verde cuvinte auriiȘi înțeleg cum fructul urmează să se-ntâmpleDoar după jertfa-ntreagă a florii timpurii.Mi se mai sparg sub gene și amintiri cernite,Dar grâul mi le șterge cu mătăsosul firAl ierbii sale crude în care simt porniteCascadele stelare cu valuri de safir.Și când se-ntorc cocorii … Citește mai mult