Pârâiașule, tu murmuri printre stâncile semețe.
Din ce țară ești, de unde?
Nu-ți văd firul printre pietre, însă glasul tău tot crește
Și în suflet îmi pătrunde.
Te-a îmbogățit iubirea – tot alergi către iubită
Cu mulțimea ta de unde.
Tu nu știi ce e odihna – poate că străinătatea,
Ah, iubita ți-o ascunde.
Sensul versurilor
The poem reflects on a murmuring stream, questioning its origin and admiring its tireless journey towards a loved one. It explores themes of love, longing, and the stream's relentless pursuit, contrasting it with the human experience of rest and separation.
