Nici soarele, slăvitul, nici cea mai mândră stea,
Nici mii de lune pline nu străluceau ca ea.
Așa cum sta pe punte, la ceasul amurgit
În ape cufundându-și piciorul dezgolit.
La piept strângând panerul cu fructe dulci, de soi,
Cu degetele-i albe, trandafirii și moi….
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
Sensul versurilor
Piesa descrie o frumusețe incomparabilă, sugerând că nici măcar elementele naturii nu se pot compara cu splendoarea persoanei evocate. Tonul este melancolic și contemplativ, evocând un sentiment de admirație și poate o ușoară nostalgie.