Desigur că un demon sălășluiește-n mine
Pătrunzându-mi gândul ca un ac.
Îmi spune că e rău tot ce-am crezut că-i bine
Și-mi pune întrebări la care tac;
Sădește-n suflet, ca într-o grădină,
Răsadul îndoielii, din truda fără glas,
La fel ca și o umbră ce crește din lumină,
La fel cu vlaga nouă ascunsă în popas.
Adesea, piscul negru în furtună,
Îmi pare strălucind pe zări senine
Și-njurătura-mi pare vorbă bună.
Desigur că un demon sălășluiește-n mine.
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul interior și îndoiala, sugerând o luptă cu un demon interior care distorsionează percepția asupra binelui și răului. Vorbitorul se confruntă cu întrebări dificile și o pierdere a certitudinilor.