prefață

Miron Radu Paraschivescu – Prefață

de

Desigur că un demon sălășluiește-n minePătrunzându-mi gândul ca un ac.Îmi spune că e rău tot ce-am crezut că-i bineȘi-mi pune întrebări la care tac;Sădește-n suflet, ca într-o grădină,Răsadul îndoielii, din truda fără glas,La fel ca și o umbră ce crește din lumină,La fel cu vlaga nouă ascunsă în popas.Adesea, piscul negru în furtună,Îmi pare strălucind … Citește mai mult

Charles Baudelaire – Prefața

de

Greșelile, păcatul, zgârcenia, prostiaNe-aruncă-n suflet zbucium și-n trupuri frământăriȘi noi nutrim cu grijă blajine remușcăriAșa cum cerșetorii își cresc păducheria.Păcatele ni-s aspre, căințele mișele,Mărturisirea noastră ne-o răsplătim din grosȘi iar ne-ntoarcem veseli pe drumul glodurosCrezând cu lacrimi sterpe că ne-am spălat de rele.În mrejele pierzării prelung Satan ne plimbăȘi sufletul ni-l lasă vrăjit și vlăguitȘi … Citește mai mult

George Topârceanu – Prefață

de

Prefaţă.Prin ce ţinuturi rătăceştiPribeagă?În care grotă din poveştiAi hibernat – o vară-ntreagă?.O, Muza mea cu nasul micŞi coapse fine,Abia sculptate din nimic,De ce te-ai dus de lângă mine?..Ţi-am prins în părul inelatVreo floare artificială?Te-am ofensatCu vreo metaforă banală?.Ori mi-ai bătut vreodată-n geamŞi, spionând perdeaua trasă,Te-ai supărat că nu eramAcasă?..Vrei poate macii din liveziPe toţi cu … Citește mai mult

Ion Pena – Prefață

de

Gingaș întâi, un ger îmi crește-n oaseO iarnă rea, cu-aromă plumburie.Din piscuri mari de piatră și trufieMă râd, bălane, stele somnoroase.E chinul meu trudind între hotareNelimpezi înainte, nici în urmăCa să culeg din vreme ce se curmăO zestre-abea, cu boabele amare.Visai un pod pe veacuri și pe spațiiSub care-o lume proaspătă să creascăDar mărginit în … Citește mai mult

Nicolae Labiș – Prefața

de

Mă uit la mine și m-amuzCe fraged sunt și ce hurmuz!În răsfățări candide-înot.Atât venin, de unde scot?Și ce hazliu îmi este-acestTimpan al inimii, ce gest!Și sufletul răsfrânt ca unLarg evantaliu de păun.Dar lumina respirând truditMă fierbe-n duhu-i și mă schimbă,Când atârnat de infinitMă face pentru clopot limbă.

Virgil Gheorghiu – Prefață

de

Catarg de vis târăsc prin humă.Nici zbor, nici aruncări de pumă,Ca stoluri pe un obeliscCuvinte vin, precum veneauPe fruntea sfântului Francisc.În baltă, clisă și gunoi,Condeiu-mi bont întind și-nmoi;Nu sunt un artificierSă-mi scriu prenumele pe cer.Dar lectorii cu minte trează,Vedea-vor cartea de-nnoptează,Că putregaiul pe hârtieStrăluce ca o galaxie!