Miron Radu Paraschivescu

Miron Radu Paraschivescu – Judecata Lui Solomon

de

Orice mamă va spunevorbind de copiii ei:„Viața mi-o dau pentru ei!”Și lucrul e adevăratcăci zece vieți să fi avutmama, pentru copilul ei le-ar fi dat.Soldatul spune și el:„Pentru țară și drapelsunt gata viața să-mi dauși altora viața s-o iaupentru țară și drapel..”.Și negustorul spune la fel:„În meseria mea mi-am investitmunca și avutul de-o viață întreagă!”Și … Citește mai mult

Miron Radu Paraschivescu – Ianus

de

Un cer adoarme. Altul, pe sub noi,Mai limpede se urcă-n dimineață;A stelelor cenușă în convoiȘi-o scutură, schimbându-se la față.Vezi semnul? Din durerile de ieriO bucurie nouă se-mplineștePrecum ades, prin valuri de tăceri,Din umbra mea, obrazul tău zâmbește.

Miron Radu Paraschivescu – Romanță

de

Pe aceeași ulicioarăBate luna în ferești..Mihai Eminescu.De câte ori pe înseratÎn târgul mic te-am așteptat,Când tremurând că n-o să viiUmblam pe străzile pustii?..Se însera – și-n câte-o poartăPica domol o floare moartăCe risipea un stins parfumDe liliac sau de salcâm.Prin case albe, cu zorele,Clipea o lampă sub perdeleȘi răsuna un vechi pianPrin vălul serii, sub … Citește mai mult

Miron Radu Paraschivescu – Contrarii

de

Sunt scârbă tot, şi tot, întors pe dos:Mi-e drag doar ce e bubă şi putoare,Mărul, nu rumen – putred, viermănos,Muierea, târfă, acră de sudoare.Şerpi de cenuşă, vineţi, mă pătrund:Băloase gusturi, poftele de slugă,Şi mă ridic şi mă scufund pe rândSub neagra lor şi blestemata glugă.Iar când ajung numai pârjol şi clocotDe fumeg tot: un maldăr … Citește mai mult

Miron Radu Paraschivescu – Fântâni

de

Mergeam demult. Doar câmpu-mi sta în fațăȘi-un iute vânt foșnind prin ierburi arse.În depărtări, țărâna ca o ceațăÎși legăna fuioarele întoarse.Râvneam ca orice gest din câte-aș faceSă fie plin, nepăsător și caldȘi, risipit prin plante, copii și dobitoace,În pacea zilei clare să mă scald.Ca și făptura-mi, fapta zgrunțuroasăÎși scrie-aceeași urmă-tatuaj,Cum numai morții îndărătnici lasăPrin bălării, … Citește mai mult

Miron Radu Paraschivescu – Copii

de

Poate că-ntr-o zi am să mă-ntrebSingur ca HamletSau ca Filip în EscorialPrivindu-se-n nesfârșite oglinzi:Cine e cu mineSă mă ajute și mai continue?.Și-atunci veți apăreaDesculțe și muteVoiSăracelor versuriRăsuflet al meuGâfâitLacrimiȘi strigăt.Ca niște copii înfiațiCulese de pe buzele lumiiȘi replămăditeUna cu mineCopii ai meiAproape legitimiFiindcă-nvestiteCu numele meu.

Miron Radu Paraschivescu – Șansa

de

Servește din ceea ce n-ai,îi spun,dar nu înțelege că n-areși nici vorba mea.Ar fura de la alțiidacă-ar putea,s-ar minți că se aflăîntr-un vis de iarnă fără zăpadă,într-o liniște.Omul merge, dar nu mai știe unde.Sub pașii lui,nu pământ,ci un ecou de amintiri,un drum făcut din umbrele celor plecați.Casa lui este o margine de luncă,fără uși, fără … Citește mai mult

Miron Radu Paraschivescu – Septembrie

de

Suflet al meu, ce faci acu’,Pierdut prin lucrurile toate?Lăsându-şi soarele-n bucate,Vara, catarg de foc, trecu.Un greier ţârâie măruntPrin câmpul unde am umblatŞi ca un mort din somn sculat,În toate pier şi-n toate sunt.Prin vântul serii, glasul tăuÎl mai pândesc, poate, şi-acum;O stea sclipind prin nori de fumTârziilor păreri de rău.Mai jos cad toate, până când,Singur … Citește mai mult

Miron Radu Paraschivescu – Veghe

de

Ca Filip al doilea în EscorialMă plimb tăcut prin sala de spital.Îngândurat și trist și strâns în mine:Armata mea o fi ajuns ruine?Imperiul luminat de veșnici soriÎmi zace măcinat de negustori.Atâtea vămi deschise mi-l despicăȘi Țările de Jos mi se ridică.Iar când privesc prelung într-o oglindăVăd toată dogma noastră suferindă.