Mama, sunt mai puternic decât un melc,
Mai închis în mine decât Cartagina,
Mai nedescifrat ca Stella trilingvă.
Numai tu mă deschizi, uneori,
Nutrind speranța deșartă
C-am să fiu conversativ și duios,
Ca Nero înainte de-a aprinde Roma.
Altfel, e bine. Sunt sănătos,
M-am subțiat până aproape de os
Și m-am înrăit, și-am devenit mai frumos.
Știi că melcul în zori
Pe care-l picură roua din flori
Și el se închide în sine
Pentru Vecime.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de izolare și introspecție profundă, unde eul se compară cu elemente puternice dar închise. Doar relația cu mama oferă o licărire de speranță, în ciuda unei înrăutățiri și transformări interioare.