Mircea Micu

Mircea Micu – Clipa Târzie

de

Aud sunând departe-n munțiPlânsetul lupilor cărunți.Bătrâne mori de apă crescÎn somnul meu copilăresc.Pe degetul de mijloc portInelul vechi al unui mort.Mi-e dor de-un ied, de-un mânz nebunPe câmpuri desenat cu fum.Dintr-un copac mi-aș face-n somnO aspră mantie de domn.Eu numai noaptea stau și cântC-un deget retezat de vânt.

Mircea Micu – Fantezie cu Mama

de

Mama, eu te-am visat trecândPe-un fir de nor, pe-un câmp de zare,Firavu-ți trup amestecândCu zbor de păsări călătoare. Mama, eu te-am strigat să stai,Era un drum ciudat, de spume:Unde plecai, de ce plecai?Spre care început de lume? Erai frumoasă și aveaiAripi de înger, albe, mama,Și te strigam și n-auzeaiSau nu vroiai și mi-era teamă. Acele … Citește mai mult

Mircea Micu – Cer Scuze Tuturor

de

N-am vină că am plete şi că mă cheamă Mircea,eu n-am rănit pe nimeni, nici cuie n-am bătutîn scaune de prieteni, aşa că mult mă mir ce-afost în capul celor ce m-au vroit recrut.Pruncia mea cu zmee din palide provincii,apoi adolescenţa, stafie prin liceu,citind suave stihuri din Heine şi Da Vinci,pentru acestea toate nu sunt … Citește mai mult

Mircea Micu – Îmi Scrie Mama

de

Îmi scrie mama: ”ți-am făcut mormânt,Că nu se știe ce și cum și când…Tu chiar dacă trăiești în BucureștiȘtiu eu cât de străin și singur ești.Are gărduț de fier ce ne desparteDar vom fi mai aproape după moarte.E din beton. Să nu fii supăratDar toți vecinii s-au asigurat.Ți-am pus compot de vișini și gutuiȘi dacă … Citește mai mult

Mircea Micu – Mama

de

Îmi scrie mama: „Ți-am făcut mormânt,că nu se știe ce și cum și când,tu chiar dacă te ții în București,știu eu cât de străin și singur ești.”Are gărduț de fier ce ne desparte,dar fi-vom mai aproape după moarte,e din beton să nu fii supărat,dar toți vecinii s-au asigurat.Ți-am pus compot de vișini și gutuiși dacă … Citește mai mult

Mircea Micu – Aud Un Clopot

de

Aud un clopot în Ardeal, departe,Cum liniștea în două se desparte.Bate prelung și dangătul îi sunăCa și cum cineva ar bate-n lună.Eu îl ascult sunând ca pe-o uimireDin milenara lui neadormire.Prin aerul de zvon electrizatPare că-i un suspin îndepărtat.E ca suspinul dușilor țăraniCare-l tot trag de două mii de ani!Nu pot să dorm și-ascult tăcut … Citește mai mult

Mircea Micu – Mamei

de

Mama, acesta sunt!Jumătate acoperit cu pământ,Cealaltă jumătate se duceȘi n-are nici cruce.Tu ce mai faci? Ce mai spui?Tristețea n-o împarți nimănui?Tremură vișinul verdeȘi nu te mai vede..Mama dacă ai putea să mă sorbiNoaptea târziu când adormi,Să mi se pară că m-ai văzut,Dragă din iarbă și lut,Să mi se pară, să ți se pară,Că se întoarce … Citește mai mult

Mircea Micu – Cui Ne Lași, Ană?

de

(după poezia Karenina).Vine un tren și Ana KareninaDă să se-arunce musai către el.Mecanicule, stop, fă stop mașina,E măritată, are și inel.Mă-apropii, zic: ce-nseamnă asta, doamnă?Vrei să ne lași buimaci și-ai nimănui,Păi, gestul ăsta tragic, zău, înseamnăÎn inima bărbaților un cui.Nu face fapta asta colosală,Nu vezi că nu mai știm ce vrem și cum.Ascultă, se-aude-o vânzolealăMai … Citește mai mult

Mircea Micu – Ana Blandiana – Totală Confuzie

de

Suntem doi şi totuşi unulnici nu mai ştiu caree trupul tău, caree trupul meu.Care e clavicula meacare e invers.Pun mâna pe ochiul meuşi pe tine nu te mai audenimeni şi niciodată.Pun mâna pe glezna taşi-mi simt reumatismul.Ne confundăm până la salariu.Tu eşti eu, eu sunt tu,până şi coastele sunt la fel,nici una independentă.dacă te duci, … Citește mai mult