[Mineru’] Nu-mi spune mie tu
cine-i true, cine nu,
ca mine in trecut dar prezentu’ e altu’
nu poți defini arta abstract fenomen
nu poți spune pe titlu’ asta ce e și ce nu demn
nu spune că n-am nicio șansă, creația e varză
azi coala arsă, mâine poetu’ evoluează
timpu’ le păstrează, niciodată nu cedează
să treacă oamenii Styxu’, arta o înnobilează
pixu să cutreiere coala, lăsând șanțuri de culoare
ce transmit peste ani simt amintele tale
din zile goale, fade, de cerneală înviorate
ce-nsemni în foi înseamnă mult deși nu cât toate
poate o să înțelegi ce lași.
Un om nu e om dacă religia îl face să ajută
credința ta e la fel de adevărată ca și alte mii de culte
un om nu e om dacă religia îl face să ajută
credința ta e la fel de adevărată ca și alte mii de culte.
[Cosmin 13] Și din ziua în care domnul a vorbit
a fost înregistrat și apoi așezat pe beat
am în spate piramidele, știi că evoluția își face locul
maimuțele și-au făcut jocul
poeții sunt ultimii profeții
și repede vor reține că nu ține de ei,
nu ține că nu vindecă poezia
ceea ce vinde e hoția cu care alții
profită mai repede, și ăștia câștigă
abstract e un lucru mai concret
doar că nu e concept complet
o poți arde filozofic dar stinge cu rațiunea
dar nu cea de care vorbește lumea
îmi place să observ noaptea luna
îmi place să observ noaptea luna
Sensul versurilor
Piesa explorează natura abstractă a artei și a credinței, sugerând că valoarea lor este subiectivă și evolutivă. Critica implicită a ipocriziei și a exploatării în contextul creației artistice și spirituale.