Dincolo de cuvinte – e o ceață
în care uneori mă cufund.
Acolo, doar cu mine mă-nfrunt,
cu muntele meu ursuz, călător, de ceață.
Ca niște păsări pierdute în nori,
cuvintele zboară uneori departe de mine.
E o toamnă, atunci, când soarele-i singur cu mine,
și aștept marii, negrii tăi nori.
Întinde doar mâna, și mă găsești.
Întinde doar mâna, fără cuvinte.
Pe cărări ce încă n-au început să se zvânte,
dincolo, la rădăcina cuvintelor mă găsești.
Sensul versurilor
Piesa explorează dificultatea de a comunica și de a se conecta cu ceilalți, folosind metafora ceții pentru a descrie starea de confuzie și introspecție. Căutarea unei conexiuni autentice dincolo de cuvinte este tema centrală.